Ți s-a întâmplat vreodată să simți că umerii și gâtul îți sunt ca niște pietre după o zi stresantă? Această senzație familiară multor oameni nu este doar o simplă coincidență. Tensiunea musculară asociată cu anxietatea reprezintă o reacție fiziologică complexă care implică sistemul nervos, endocrin și muscular într-o interacțiune fascinantă și, uneori, neplăcută. Înțelegerea acestui mecanism ne poate ajuta să gestionăm mai bine atât stresul, cât și disconfortul fizic care îl însoțește.

Mecanismul neurobiologic al tensiunii musculare în anxietate

Când ne confruntăm cu situații stresante sau anxioase, corpul nostru activează ceea ce specialiștii numesc răspunsul de luptă sau fugă (fight-or-flight response). Acest mecanism evolutiv, controlat de sistemul nervos simpatic, pregătește organismul pentru a face față unei amenințări percepute [1].

În timpul acestui proces, cortexul cerebral interpretează stimulii ca fiind amenințători și transmite semnale către amigdala cerebrală, care la rândul ei activează hipotalamusul. Acesta din urmă declanșează eliberarea de hormoni de stres, precum cortizolul și adrenalina, care au efecte directe asupra musculaturii [2].

Rolul neurotransmițătorilor în contractura musculară

Neurotransmițătorii joacă un rol crucial în această reacție en lanț. Noradrenalina, eliberată în terminațiile nervilor simpatici, determină contractarea fibrelor musculare netede din vasele de sanguine și influențează tonusul muscular general. Totodată, modificările în nivelurile de serotonină și GABA (acidul gamma-aminobutiric) pot contribui la menținerea unei stări de tensiune musculară cronică [3].

De ce sunt afectate în special umerii și gâtul?

Regiunea cervicală și a umerilor este deosebit de vulnerabilă la tensiunea indusă de stres din mai multe motive anatomice și fiziologice specifice.

Anatomia vulnerabilității

Musculatura din această zonă, inclusiv trapezul, mușchii scaleni și mușchii suboccipitali, are o innervație bogată din partea sistemului nervos autonom. Acești mușchi sunt responsabili nu doar pentru susținerea capului și mobilitatea gâtului, ci și pentru menținerea posturii în situații de alertă [4].

Când suntem anxioși, adoptăm instinctiv o postură defensivă: ridicăm umerii, contractăm gâtul și înaintăm capul. Această poziție, menținută pentru perioade prelungite, suprasolicită musculatura și poate duce la formarea de puncte trigger – zone de hipercontractură musculară extrem de sensibile la atingere.

Circulația sanguină și oxigenarea țesuturilor

Contractura musculară cronică afectează circulația locală, reducând aportul de oxigen și nutrienți către fibrele musculare. Acest lucru creează un cerc vicios: mușchii contractați comprima vasele de sanguine, ceea ce duce la o oxigenare deficitară și la acumularea de metaboliți toxici, intensificând durerea și rigiditatea [5].

Manifestările clinice ale tensiunii musculare anxioase

Simptomele tensiunii musculare asociate cu anxietatea pot varia considerabil de la o persoană la alta, atât ca intensitate, cât și ca durată.

Simptome acute

În faza acută, pacienții raportează frecvent:

• Rigiditate și durere în zona gâtului și umerilor
• Senzația de „nod în gât”
• Limitarea mobilității cervicale
• Cefalee de tip tensional
• Senzații de amorțeală sau furnicături în brațe

Consecințe pe termen lung

Când tensiunea musculară cronică nu este adresată corespunzător, pot apărea complicații mai severe, inclusiv:

• Dezvoltarea sindromului de durere miofascială
• Modificări posturale permanente
• Degenerarea discurilor intervertebrale cervicale
• Afectarea calității somnului și a capacității de concentrare

Factori de risc și populații vulnerabile

Anumite categorii de persoane prezintă o predispoziție mai mare la dezvoltarea tensiunii musculare anxioase. Printre acestea se numără:

Factori ocupaționali

Persoanele care lucrează în fața calculatorului pentru perioade prelungite, precum și cele care își desfășoară activitatea în medii cu nivel ridicat de stres (personal medical, cadre didactice, manageri) prezintă o incidență mai mare a acestei probleme [6].

Factori de vârstă și gen

Studiile epidemiologice arată că femeile sunt de aproximativ două ori mai predispuse la dezvoltarea tulburărilor de anxietate cu manifestări somatice, inclusiv tensiunea musculară. Vârsta de debut se situează frecvent între 25-45 de ani, perioada de vârf a activității profesionale și a responsabilităților familiale [7].

Abordări terapeutice și strategii de management

Tratamentul tensiunii musculare anxioase necesită o abordare multidisciplinară care să adreseze atât componentele psihologice, cât și cele fizice ale problemei.

Intervenții farmacologice

În funcție de severitatea simptomelor, medicul specialist poate recomanda:

• Relaxante musculare cu acțiune centrală (baclofenul, tizanidina) pentru reducerea spasticității
• Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru controlul durerii și inflamației
• Anxiolitice cu acțiune scurtă în fazele acute de criză
• Antidepresive din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pentru managementul pe termen lung al anxietății

Terapii non-farmacologice

Abordările non-medicamentoase joacă un rol fundamental în tratamentul pe termen lung:

Fizioterapia și kinetoterapia pot ajuta la restabilirea mobilității normale și la întărirea musculaturii de susținere. Tehnicile de masaj terapeutic și terapia punctelor trigger s-au dovedit deosebit de eficiente în reducerea contracturilor musculare [8].

Tehnicile de relaxare, precum respirația diafragmatică, relaxarea progresivă Jacobson și mindfulness-ul, pot reduce semnificativ nivelul de anxietate și, implicit, tensiunea musculară asociată.

Prevenirea și autoîngrijirea

Prevenirea reprezintă cea mai eficientă strategie în managementul tensiunii musculare anxioase. Implementarea unor obiceiuri sănătoase poate reduce considerabil frecvența și intensitatea episoadelor.

Modificări ale stilului de viață

Exercițiul fizic regulat este unul dintre cei mai puternici modulatori naturali ai răspunsului la stres. Activitățile aerobice moderate, precum mersul rapid, înotul sau ciclismul, stimulează eliberarea de endorfine și reduc nivelurile de cortizol [9].

Igiena somnului joacă un rol crucial în reglarea sistemului nervos. Un somn de calitate, de 7-9 ore pe noapte, permite organismului să se recupereze și să regleze echilibrul neurotransmițătorilor.

Ergonomia locului de muncă

Amenajarea corespunzătoare a spațiului de lucru poate preveni dezvoltarea tensiunii musculare ocupaționale. Monitorul trebuie poziționat la nivelul ochilor, scaunul să ofere suport lombar adecvat, iar pauzele active să fie făcute la fiecare 30-45 de minute.

Când să soliciți ajutor medical

Deși tensiunea musculară anxioasă este frecvent o problemă benignă, există situații când consultația medicală devine necesară:

• Durerea persistă mai mult de 2 săptămâni în ciuda măsurilor de autoîngrijire
• Apar simptome neurologice (amorțeli, slăbiciune musculară, tulburări de echilibru)
• Tensiunea musculară interferează semnificativ cu activitățile zilnice
• Se asociază cu simptome severe de anxietate sau depresie

Medicul de familie poate evalua inițial situația și, dacă este necesar, poate recomanda consultații specializate cu neurologul, psihiatrul sau medicul specialist în medicina fizică și de reabilitare.

Referințe

• [1] McEwen, B.S., Neurobiological and Systemic Effects of Chronic Stress, Chronic Stress, 1(1), 2017. DOI: 10.1177/2470547017692328
• [2] Yaribeygi, H., et al., The impact of stress on body function: A review, EXCLI Journal, 16, 1057-1072, 2017. DOI: 10.17179/excli2017-480
• [3] Mense, S., Muscle pain: mechanisms and clinical significance, Deutsches Ärzteblatt International, 105(12), 214-219, 2008. DOI: 10.3238/arztebl.2008.0214
• [4] Fernández-de-las-Peñas, C., et al., Myofascial trigger points in subjects presenting with mechanical neck pain, Journal of Manual & Manipulative Therapy, 15(4), 203-221, 2007.
• [5] Shah, J.P., et al., Biochemicals associated with pain and inflammation are elevated in sites near to and remote from active myofascial trigger points, Archives of Physical Medicine and Rehabilitation, 89(1), 16-23, 2008.
• [6] Organizația Mondială a Sănătății, Workplace Stress: A collective challenge, 2016. URL: https://www.who.int/occupational_health/publications/stress/en/
• [7] Remes, O., et al., A systematic review of reviews on the prevalence of anxiety disorders in adult populations, Brain and Behavior, 6(7), e00497, 2016. DOI: 10.1002/brb3.497
• [8] Cagnie, B., et al., Physiologic effects of dry needling, Current Pain and Headache Reports, 17(8), 348, 2013. DOI: 10.1007/s11916-013-0348-5
• [9] Stubbs, B., et al., An examination of the anxiolytic effects of exercise for people with anxiety and stress-related disorders, Psychiatry Research, 249, 102-108, 2017. DOI: 10.1016/j.psychres.2016.12.020