Acidul Hialuronic – Utilizare in tratamentul afectiunilor articulare
Acidul hialuronic (AH) este o substanță naturală care a atras atenția cercetătorilor și medicilor datorită proprietăților sale unice și multiplelor aplicații terapeutice. Acesta este un polizaharid, un tip de moleculă de zahăr complexă, care se găsește în mod natural în organismul uman, în special în piele, ochi și articulații. Această moleculă este cunoscută pentru capacitatea sa de a reține apa, fapt ce îi conferă proprietăți hidratante și lubrifiante esențiale pentru sănătatea țesuturilor.

Descoperirea Acidului Hialuronic

Acidul hialuronic a fost descoperit în 1934 de către Karl Meyer și John Palmer, doi biochimiști care lucrau la Universitatea Columbia. Aceștia au izolat pentru prima dată această substanță din umorul vitros al ochilor bovinelor. Denumirea “hialuronic” provine din cuvintele grecești “hyalos” (sticlă) și “uronic” (referitor la acizi uronici), subliniind aspectul său vitros și compoziția chimică.

Utilizarea medicala a acidului hialuronic

De la descoperirea sa, cercetările au continuat să exploreze structura și funcțiile acidului hialuronic. În anii 1950, acidul hialuronic a început să fie utilizat în domeniul oftalmologiei, în special în chirurgia cataractei, datorită proprietăților sale viscoelastice care protejează și stabilizează țesuturile delicate ale ochiului .
În deceniile următoare, utilizările medicale ale acidului hialuronic s-au extins semnificativ. Datorită capacității sale de a reține apa și de a forma o matrice hidratantă, acidul hialuronic a devenit un ingredient esențial în produsele cosmetice pentru hidratarea și întinerirea pielii.

Utilizarea acidului hialuronic în tratamentul artrozei

Odată cu înțelegerea aprofundată a proprietăților lubrifiante și antiinflamatorii ale acidului hialuronic, acesta a fost introdus și în ortopedie pentru tratamentul artrozei și inflamațiilor articulare. Primele studii clinice privind utilizarea injecțiilor intra-articulare de acid hialuronic au apărut în anii 1980 și au demonstrat eficacitatea acestuia în ameliorarea durerii și îmbunătățirea mobilității articulațiilor afectate de artroză .
Astăzi, injecțiile cu acid hialuronic sunt recunoscute ca o opțiune valoroasă de tratament pentru pacienții cu artroză, oferind o alternativă non-chirurgicală pentru gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. În continuare, vom explora în detaliu beneficiile acestui tratament, modul de acțiune al acidului hialuronic și procedura de injectare, precum și limitările și efectele secundare posibile.

Beneficiile injecțiilor cu Acid Hialuronic pentru articulații

Injecțiile cu acid hialuronic în articulații sunt utilizate pentru a ameliora durerile articulare în stadiile incipiente ale artrozei, până la gradul II. Aceste injecții sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a reduce durerea fără a provoca efecte secundare semnificative.

Ameliorarea durerii poate dura de la câteva luni până la câțiva ani, iar mulți pacienți raportează o îmbunătățire semnificativă a mobilității și capacității de efort după tratament. Pacienții cu artroză la nivelul șoldului, genunchiului și gleznei observă adesea o creștere semnificativă a distanței maxime de mers fără durere.

Rolul Acidului Hialuronic pentru articulații

Acidul hialuronic este produs de celulele cartilajului și de sinoviul (membrana sinovială) și joacă un rol crucial în menținerea sănătății articulațiilor. Această substanță este un component principal al moleculelor lungi din țesutul conjunctiv al cartilajului articular și ajută la menținerea vâscozității lichidului articular, funcționând ca un lubrifiant al articulației și sprijinind alunecarea suprafețelor articulare.

Inflamațiile și deficitul de Acid Hialuronic

În cazul inflamațiilor sau leziunilor, disponibilitatea acidului hialuronic în articulație scade. Prin injectarea de acid hialuronic în articulația afectată, o procedură cunoscută sub numele de viscosuplimentare, medicul încearcă să compenseze consecințele negative ale deficitului de acid hialuronic. Scopul acestei proceduri este de a preveni sau de a încetini uzura articulară cauzată de frecarea crescută a suprafețelor articulare.

Tipuri de Acid Hialuronic: Greutatea Moleculară

Există diferite forme de acid hialuronic, clasificate în funcție de greutatea lor moleculară:

• Acid hialuronic cu greutate moleculară mică: Eficient în special în cazul artrozei activate, care este caracterizată de durere acută și umflături. Această formă de acid hialuronic este injectată în articulațiile acut inflamate și umflate .
• Acid hialuronic cu greutate moleculară mare: Se leagă de cartilajul articular existent, completându-i funcția și crescând alunecarea articulației pe termen lung. Această formă poate amplifica temporar iritarea acută a articulației și, de aceea, se injectează în articulațiile fără iritație.

Procedura de injectare a Acidului Hialuronic în articulație

Injectarea acidului hialuronic este o procedură simplă, dar necesită atenție pentru a preveni complicațiile. Medicul injectează acidul hialuronic direct în articulație, prin pielea dezinfectată. Dezinfectarea este crucială pentru a preveni infecțiile articulare, una dintre posibilele efecte secundare ale injecțiilor cu acid hialuronic. În cazul articulațiilor profunde, cum ar fi șoldul, procedura poate fi ghidată de ultrasunete și poate include anestezie locală pentru a reduce durerea înțepăturii.

Reinjectarea și eficiența tratamentului

Reinjectările de acid hialuronic pot fi necesare, în funcție de evoluția și gradul artrozei, la intervale de aproximativ 9-12 luni. Dacă prima ședință de tratament a fost eficientă, reînnoirea terapiei este de obicei recomandată. Studiile au demonstrat că injecțiile cu acid hialuronic pot avea un efect analgezic și antiinflamator care durează până la doi ani.

Efectele secundare ale injecțiilor cu Acid Hialuronic

Acidul hialuronic este o substanță proprie organismului, astfel încât injecțiile articulare provoacă foarte rar reacții alergice sau efecte secundare. Reacțiile cutanate, cum ar fi vânătăile, umflăturile și mâncărimile, sunt foarte rare. Inflamațiile la locul injectării sunt, de asemenea, rare și pot apărea în urma unei aplicări incorecte, putând duce la febră.

Limitele tratamentului cu Acid Hialuronic

Tratamentul cu acid hialuronic pierde din eficacitate în cazurile de artroză avansată. Pentru ca injecția să fie eficientă, este necesar un minim de cartilaj articular, astfel încât acidul hialuronic să poată acționa ca un lubrifiant. Tratamentul artrozei cu acid hialuronic este o terapie simptomatică, adresându-se simptomelor și nu cauzelor bolii.

Terapia cauzală a Artrozei

Artroza este adesea cauzată de factori structurali (mecanici) care accelerează uzura cartilajului. În aceste cazuri, este recomandată o terapie cauzală suplimentară care să depășească simpla îngrijire a cartilajului prin injecții cu acid hialuronic. Identificarea și tratarea cauzei mecanice a uzurii articulare sunt esențiale pentru un tratament eficient.

Puncte de abordare pentru terapia cauzală a artrozei

• Genunchi: Verificarea funcției ligamentului cruciat sau a meniscului .
• Gleznă: Evaluarea funcției ligamentelor externe sau a unei deformări a piciorului
• Șold: Considerarea impingementului de șold sau a leziunilor structurilor moi .
• Picior: Examinarea fracturilor calcaneului sau artrozei articulațiilor tarsului .
• Umăr: Examinarea mobilității și funcției manșetei rotatorilor .
• Articulații multiple: Verificarea leziunilor structurilor osoase sau cartilaginoase (osteochondroză).

Importanța mișcării în tratamentul Artrozei

Mișcarea este esențială pentru sănătatea cartilajului articular. Cartilajul nu este vascularizat și se hrănește prin lichidul sinovial care este pompat în țesutul conjunctiv spongios în timpul mișcării. Activitățile ușoare, cum ar fi ciclismul și înotul, sunt benefice pentru menținerea sănătății articulațiilor. În combinație cu injecțiile cu acid hialuronic, aceste terapii de mișcare pot îmbunătăți vitalitatea cartilajului.

Injecțiile cu acid hialuronic reprezintă o metodă eficientă de ameliorare a simptomelor artrozei și inflamațiilor articulare. Deși nu tratează cauzele bolii, ele pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților prin reducerea durerii și creșterea mobilității articulațiilor. Este esențial ca pacienții să colaboreze cu medicii lor pentru a determina cel mai bun plan de tratament și pentru a aborda orice cauze subiacente ale uzurii articulare. Mișcarea regulată și o combinație de terapii pot contribui la menținerea sănătății articulațiilor pe termen lung.

Referințe medicale:

1. Petrella RJ, Cogliano A, Petrella MJ. “Randomized, double-blind, placebo-controlled trial of hyaluronic acid for the treatment of osteoarthritis of the knee.” The Journal of Rheumatology. 2008;35(2):228-234. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16652426/

2. Altman RD, Moskowitz R. “Intraarticular sodium hyaluronate (Hyalgan) in the treatment of patients with osteoarthritis of the knee: a randomized clinical trial.” The Journal of Rheumatology. 1998 Nov;25(11):2203-2212. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/9818665/

3. Bowman S, Awad ME, Hamrick MW, Hunter M, Fulzele S. “Recent advances in hyaluronic acid based therapy for osteoarthritis.” Clinical and Translational Medicine. 2018;7(1):6. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5814393/

4. Balazs EA, Denlinger JL. “Viscosupplementation: a new concept in the treatment of osteoarthritis.” The Journal of Rheumatology. 1993;39:3-9. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8410881/

5. Moreland LW. “Intra-articular hyaluronan (hyaluronic acid) and hylans for the treatment of osteoarthritis: mechanisms of action.” Arthritis Research & Therapy.  2003;5(2):54-67. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC165033/

6. Eric N Bowman, Justin D Hallock, Thomas W Throckmorton, Fredrick M Azar “Hyaluronic acid injections for osteoarthritis of the knee: predictors of successful treatment.” International Orthopaedics. 2018. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29299652/

7. Bellamy N, Campbell J, Robinson V, Gee T, Bourne R, Wells G. “Viscosupplementation for the treatment of osteoarthritis of the knee.” Cochrane Database of Systematic Reviews. 2006;(2) https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16625635/

Ce sunt aminoacizii?

Aminoacizii sunt substanțele organice ce au o grupare amino și una carboxil. Aceștia servesc ca unități fundamentale ale proteinelor din corpul nostru. Proteina completă este alcătuită dintr-un lanț lung de aminoacizi individuali conectați. În funcție de structura lanțului se generează proteine diferite.

Aminoacizii funcționează ca proteine practic în fiecare activitate esențială. Există alți aminoacizi care funcționează ca elemente constitutive pentru hormoni și neurotransmițători.

Cu toate acestea, nu toți aminoacizii de care are nevoie corpul nostru pot fi produși de organism. Unii trebuie să fie obtinuti prin alimentatie. Lipsa blocurilor fundamentale esențiale poate avea un impact asupra unei varietăți de funcții corporale.

Aminoacizii esentiali

Dintre cei douăzeci de aminoacizi care se găsesc în corpul uman, opt sunt considerați aminoacizi esentiali. Acest lucru implică faptul că oamenii trebuie să îi primească din alimente, deoarece nu sunt capabili să îi creeze singuri. Aceștia sunt:

• L-Lizina
• L-leucină
• L-Isoleucină
• L-metionină
• L-fenilalanină
• L-Treonină
• L-triptofan
• L-Valina

Deși nu este strict necesar, aminoacidul L-cisteină, pe care organismul îl produce în ficat din L-metionină, este esențial pentru sănătatea corpului uman ca aport de sulf. L-histidina și L-arginina sunt, de asemenea, cruciale pentru bebeluși.

Care este rolul aminoacizilor in organismul uman?

Componentele constitutive ale corpului uman, cunoscute sub numele de aminoacizi, sunt esențiale. Aceștia controlează practic toate procesele metabolice și sunt esențiali pentru sănătate asigurand energia, capacitatea de dezvoltare a mușchilor și capacitatea de refacere a organismului.

De asemenea, ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge și la menținerea unui sistem imunitar sănătos. Aminoacizii pot fi găsiți în tot felul de alimente precum carnea, produsele lactate sau boabele de soia.

Aminoacizii sunt componente esențiale ale sănătății musculare. Ei contribuie la dezvoltarea și repararea fibrei musculare, oferind elementele de bază necesare pentru ca muschii să funcționeze corect.

Numeroase probleme de sănătate se numără printre modalitățile prin care se poate manifesta un dezechilibru sau un aport insuficient de aminoacizi. Scăderea performanței fizice si mentale, o sensibilitate mai mare la infecții, deficiențe în creșterea musculară, dureri articulare și probleme articulare cum ar fi artroza sunt cele mai frecvente efecte ale unei carențe.

Bolile articulațiilor sunt o cauză majoră de dureri articulare și a dizabilității atat în Romania cat si in alte tari. Există multe forme diferite de boli articulare cum ar fi artroza, gonartroza sau coxartroza. Osteortrita este cea mai frecventă boala articulara. Osteoartrita se caracterizează prin degenerarea cartilajului articular, care provoacă durere și rigiditate la nivelul articulațiilor. Afecțiunea poate apărea în orice articulație, dar afectează cel mai frecvent mâinile, genunchii, șoldurile și coloana vertebrală.

Rolul pe care aminoacizii îl joacă în tratamentul bolilor articulare este de a ajuta la vindecarea cartilajului deteriorat, astfel încât acesta să nu se inflameze sau să se degradeze în timp din cauza uzurii articulațiilor.

Ce aminoacizi – și de ce – sunt cruciali pentru articulații?

Compușii care conțin o grupare sulfat constituie majoritatea cartilajelor articulare. Persoanele sănătoase nu percep un deficit de sulf pentru o perioadă foarte lungă de timp, însă bolnavii de artroză percep o întârziere semnificativă în refacerea țesutului cartilaginos din cauza acestei carențe.

Există mai mulți aminoacizi care sunt importanți pentru structura și funcționarea articulațiilor. Unii dintre cei mai importanți aminoacizi pentru sănătatea articulațiilor includ:

• Colagenul: Colagenul este o proteină care alcătuiește o mare parte din cartilajul articulațiilor. Acesta ajută la asigurarea rezistenței și elasticității articulației.
• Glucozamina: Glucozamina este un compus care se găsește în mod natural în organism și este important pentru sinteza colagenului și a altor molecule care sunt implicate în sănătatea articulațiilor.
• Arginină: Arginina este un aminoacid care este implicat în sinteza colagenului și a altor proteine care sunt importante pentru sănătatea articulațiilor.
• Lizina: Lizina este un aminoacid care este implicat în sinteza colagenului și a altor proteine importante pentru sănătatea articulațiilor.
• Prolina: Prolina este un aminoacid care este implicat în sinteza colagenului și a altor proteine importante pentru sănătatea articulațiilor.

L-Lizina

L-Lizina este o componentă esențială a colagenului și a țesutului muscular și ajută la reînnoirea acestora. Fibrele importante de colagen sunt reticulate de acest aminoacid, asigurând stabilitatea și rezistența colagenului.

L-Lizina este benefică pentru structura osoasă, favorizând, de asemenea, stocarea calciului în oase. O dietă dezechilibrată poate duce la un deficit de lizina dacă problemele articulare cresc necesarul de acest aminoacid.

Deoarece carnea este sursa principală de L-Lizina, deficitele pot rezulta și dintr-o dietă vegetariană.

L-metionina si L-cisteina

Aminoacizi sulfuroși L-metionină și L-cisteină sunt deosebit de importanți pentru formarea cartilajului articular. Aceștia încurajează celulele cartilaginoase să genereze țesut cartilaginos, acționând în același timp ca antiinflamator și analgezic. De asemenea, L-cisteina menține cartilajul flexibil, crește aportul său pasiv și stimulează producția de lichid sinovial.

L-lizina și prolina sunt esențiale pentru metabolismul articular. Acestea, printre altele, servesc ca bază pentru unii proteoglicani (compuși proteino-zaharici).

Studii clinice

Există o serie de studii clinice care au investigat rolul potențial al aminoacizilor în tratamentul bolilor articulare. Iată câteva exemple:

• Studiu clinic 1: Un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, publicat în New England Journal of Medicine, a constatat că suplimentele de glucozamină au fost eficiente în reducerea durerii și îmbunătățirea funcției la persoanele cu artroza a genunchiului.
• Studiu clinic 2: O revizuire sistematică și o meta-analiză publicată în revista BMC Musculoskeletal Disorders a constatat că suplimentele care conțin colagen pot fi eficiente în reducerea durerii articulare și îmbunătățirea funcției la persoanele cu osteoartrită.
• Studiu clinic 3: Un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo publicat în revista Arthritis & Rheumatology a constatat că o combinație de glucozamină și condroitină a fost eficientă în reducerea durerii și îmbunătățirea funcției la persoanele cu osteoartrită de genunchi.

Se poate concluziona ca este foarte importanta administrarea unor suplimente alimentare care sa contina: condroitina sulfat, glucozamina sulfat, L-Lizina si acid hialuronic.

Un astfel de supliment alimentar este Proxart.

PROXART este un supliment alimentar pe baza de Biotină, L-Lizina, L-glicină cu acid hialuronic, sulfat de condroitină, sulfat de glucozamină, α-cetoglutarat de ornitină și Boswellia fitosoma indicat pentru a furniza un aport suplimentar de nutrienți necesari articulatiilor

Care este dozajul de aminoacizi recomandat?

Este esențial să se furnizeze organismului cantități suficiente de substanțe chimice care ajută la formarea cartilajului dacă este prezentă o afecțiune a cartilajului precum osteoartrita. Prin urmare, anumiți aminoacizi s-au alăturat vitaminelor și oligoelementelor ca fiind constituenți cruciali ai terapiei ortomoleculare.

De exemplu, a avut succes consumul de L-metionină, L-Lizina si L-cisteină, care, împreună cu glucozamina, condroitina și manganul, se integrează treptat în cartilajul articular prin intermediul lichidului sinovial. L-metionina reduce durerea provocată de osteoartrită în mod similar cu analgezicele1, dar, spre deosebire de acestea, nu are efecte secundare negative, potrivit unui studiu american2. Doza zilnică de L-metionină care este recomandată este de aproximativ 21 mg pe kilogram de greutate corporală in timp ce doza recomandata de L-Lizina este de 13 mg pe kilogram.

Trebuie acordata o prudență extremă atunci când se utilizează aminoacizi ca supliment și să nu se depășească niciodată cantitatea obișnuită. În caz contrar, pot apărea simptome adverse, inclusiv diaree și dureri gastrointestinale generale.

O abundență de anumiți aminoacizi poate fi, de asemenea, în mod frecvent pusă pe seama oboselii, amețelii și durerilor de cap. Un supradozaj prelungit poate duce, potențial, la afectarea ficatului și a rinichilor.

Studii clinice:

Studiu clinic 1: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11934964/

Studiu clinic 2: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8521576/

Studiu clinic 3: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12610812/

Sursa foto: canva.com

Ce este resveratrolul?

Puțini alți compuși vegetali secundari au primit în ultimii ani o atenție atât de mare că resveratrolul. Resveratrolul este un antioxidant ce are proprietăți antiinflamatorii și anticancerigene. Cu toate acestea mai are si o proprietate unică, face organismul să creadă că există un deficit caloric ca și cum ar fi urmată o dieta hipocalorica. Dieta hipocalorica este singurul mod de prelungire a vieții care a fost validat științific până în prezent.
Resveratrolul este “componentă activă din vinul roșu”. Acesta este prezent în principal în coajă strugurilor, cantități mai mici regăsindu-se și în semințele de struguri, tulpini, viță de vie și rădăcinile de viță de vie.
Resveratrolul a fost descoperit pentru prima dată în frunzele crinului alb în 1940. Cea mai mare concetratie de resveratrol poate fi regăsită în Polygonum cuspidatum (o plantă japoneză). Această plantă medicinală este cunoscută sub numele de Ko-jo-kon în medicină tradițională japoneză și Darakchasava în medicină ayurvedică indiană.
Popularitatea resveratrolului a crescut în anii 1990, în primul rând ca o posibilă explicație pentru “paradoxul francez”.
Resveratrolul este un polifenol, trans-3,4,4-trihidroxistilbena este formă activă care se găsește în struguri.

Substanța chimică funcționează ca o fitoalexină în organism (substanță care ajuta plantă să se apere de patogeni și insecte). Cu alte cuvinte, resveratrolul este o componentă a sistemului imunitar propriu al plantei.

Scopul său principal este de a apăra strugurii împotriva bolilor fungice, bacteriene și virale, precum și a factorilor de mediu dăunători, inclusiv radiațiile UV sau expunerea la ozon. Acest lucru explică de ce cantitatea de resveratrol din diferite vinuri roșii variază atât de mult. Cantități ridicate sunt detectate mai ales în viile ale căror sisteme imunitare sunt suprasolicitate.

Deoarece fitoalexina este în primul rând un fungicid, aceasta se găsește din abundență în strugurii care sunt supuși la o varietate de condiții de mediu, inclusiv perioade de umiditate ridicată. O sticlă (0,7 litri) de vin chilian, de exemplu, conține aproximativ 10-12 mg de resveratrol.

Vinul roșu are adesea un conținut de resveratrol mai mare decât vinul alb, datorită metodelor de fabricație, deoarece mustul rămâne în contact cu strugurii presați mai mult timp. Deoarece polifenolii (resveratrolul) se dizolvă ușor în alcool, vinul are o cantitate mai mare decât sucul de struguri.

Beneficiile resveratrolului

Paradoxul francez

Epidemiologii au facut o constatare neobișnuită la începutul anilor 1990. Rata atacurilor de cord în Franța era cu 30% până la 40% mai mică decât în națiuni europene similare și în Statele Unite, în special în sudul țării. Aceasta în ciuda faptului că francezii fumează mult și au o dietă bogată în colesterol. Acest fenomen a primit rapid un nume scurt: paradoxul francez. O explicație probabilă a fost sugerată foarte repede. Consumul mare de vin roșu de către francezi, în special o substanță chimică prezentă în cantități mari în vinul roșu: resveratrolul, are un impact cardioprotector.
Relevanța să primară ca explicație pentru paradoxul francez a fost diminuată substanțial în investigațiile ulterioare. De fapt, se pare că alcoolul are un efect vasoprotector de sine stătător. Studiile mari de cohortă, cum ar fi cel al lui Klatsky, au arătat că utilizarea moderată a alcoolului reduce bolile cardiovasculare, independent de tipul de alcool consumat. Studiul Copenhagen City Heart Study a arătat că, deși alcoolul are beneficii vasoprotectoare generale, consumatorii de vin au o mortalitate pe toate cauzele marginal mai mică decât consumatorii de bere.

Polifenolii sunt binecunoscuți pentru proprietățile lor antioxidante puternice. Grupurile hidroxil fenolice, în special, au un potențial redox ridicat, ceea ce le face să fie excelenti agenți de eliminare a radicalilor liberi.

S-a demonstrat, de asemenea, că resveratrolul, un polifenol, are un puternic impact antioxidant. Acesta acționează în mod similar coenzimei Q10, în sensul că închide așa-numitele scurgeri de protoni la nivelul mitocondriilor, neutralizând în același timp radicalii reactivi ai oxigenului. De asemenea, se pare că este capabilă să îmbunătățească sistemele enzimatice antioxidante naturale.
Capacitatea unui antioxidant de a inhibă peroxidarea lipidelor, și anume oxidarea colesterolului LDL, este deosebit de importantă pentru protecția vasculară. Colesterolul LDL este integrat în peretele arterei doar atunci când a fost oxidat, ceea ce activează macrofagele din endoteliu. În prezent, se consideră că acesta este primul pas în dezvoltarea plăcilor ateromatoase. Ionii de cupru care sunt prooxidanți joacă un rol important în acest proces. Resveratrolul, în calitate de chelator care leagă cuprul, inhibă în special oxidarea colesterolului.
Resveratrolul stimulează, de asemenea, activarea agregării plachetare în timpul ruperii plăcii. Ca urmare, resveratrolul are un impact antiagregant asupra plachetelor. O altă componentă esențială a proprietăților sale vasoprotectoare este aceasta.

Impactul antioxidant, pe de altă parte, este crucial pentru mai mult decât doar protecția vasculară. Stresul oxidativ excesiv afectează, de asemenea, creierul, care este un organ bogat în lipide. S-a demonstrat că resveratrolul, care pătrunde în barieră hemato-encefalică, are un efect neuroprotector la șobolani în multiple experimente in vivo.

Proprietăți antiinflamatorii

O altă cauză importantă pentru procesele de îmbătrânire accelerată, pe lângă stresul oxidativ, a fost abordată de câțiva ani: inflamația persistentă cu prag scăzut. Răspunsul inflamator este, fără îndoială, un mecanism de protecție cheie pentru organismele biologice, permițându-le să lupte singure împotriva unei varietăți de boli.

Cu toate acestea, dacă procesul inflamator continuă după o apărare eficientă împotriva agenților patogeni, bolile cronice și degenerative sunt mai probabile. În ultimii ani, o mulțime de cercetări au dovedit în mod concludent rolul critic al inflamației liniștite în etiologia unei varietăți de boli, de la ateroscleroză la neurodegenerare și cancer.

Ca urmare, tehnicile de terapie antiinflamatorie devin din ce în ce mai importante. Noua generație de inhibitori COX-2 a fost considerată de mult timp că fiind promițătoare în domeniul farmaceutic. Cu toate acestea, din cauza efectelor adverse substanțiale în anumite cazuri, aceștia sunt tratați între timp cu mai multă precauție. Fitoterapicele antiinflamatorii atrag din ce în ce mai mult atenția.

Unul dintre elementele vegetale cu o puternică acțiune antiinflamatoare este resveratrolul. Atât ciclooxigenaza 2 (COX-2), cât și sintetaza intrinsecă a oxidului nitric (iNOS), două enzime esențiale în răspunsul inflamator, sunt direct inhibate.
Gamă largă de beneficii pozitive ale polifenolului din vin asupra unei game largi de afecțiuni clinice poate fi explicată în parte prin proprietățile sale antiinflamatorii puternice.

Prevenirea carcinogenezei

În 1997, oamenii de știință au publicat un articol în Science care indica faptul că resveratrolul inhibă toate cele trei faze ale carcinogenezei în modelele de celule canceroase: inițierea, promovarea și progresia. Acțiunile sale carcinoprotectoare sunt favorizate de proprietățile sale antioxidante și antiinflamatorii. Se știe de mult timp că stresul oxidativ este un factor carcinogen. Inflamația cronică, pe de altă parte, pare să joace un rol esențial în cercetările actuale.
Resveratrolul, pe de altă parte, are chiar mai multe proprietăți de combatere a cancerului. S-a descoperit că este un puternic inductor al apoptozei într-o serie de experimente. Substanța chimică are capacitatea de a induce moartea celulară programată a celulelor, inclusiv a celulelor canceroase. Capacitatea de a sensibiliză anumite carcinoame la efectele nocive ale chimioterapiei sau radiațiilor a făcut obiectul mai multor investigații. Această funcție de “sensibilizare” ar putea îmbunătăți considerabil eficacitatea acestor tratamente, împiedicând în același timp apariția rezistenței.
În timp ce resveratrolul s-a dovedit a fi promițător în cultură de celule și în studiile pe animale, cercetarea la om este abia la început. Deoarece nivelul de resveratrol din diferite tipuri de vin roșu variază foarte mult, iar în vinul roșu se găsesc și alți polifenoli benefici, stabilirea unei legături între consumul de vin roșu și incidența cancerului este dificilă sau imposibilă. Nu în ultimul rând, alcoolul are efecte variate asupra diferitelor forme de cancer, dintre care unele sunt inhibitorii, iar altele proliferative.

Resveratrolul și procesul antiimbatranire

Unul dintre numeroasele efecte ale resveratrolului este extrem de specific acestei molecule și face furori, în special în domeniul terapiei anti-îmbătrânire. Resveratrolul are același efect de prelungire a vieții asupra diferitelor organisme ca și restricția calorică susținută (CR). Ca urmare, este unul dintre imitatorii CR.

Restricția calorică este una dintre cele mai cunoscute, mai bine studiate și mai bine documentate metode de terapie anti-îmbătrânire. În prezent, este singura strategie intervențională pentru care s-a stabilit o adevărată prelungire a vieții într-un cadru experimental.
Clive McCay a raportat în anii 1930 teste care indicau că șobolanii de laborator al căror consum de alimente a fost redus cu 30% aveau o speranță de viață cu până la 50% mai mare.

Restricția calorică este eficientă

Unul dintre numeroasele efecte ale resveratrolului este extrem de specific acestei molecule și face furori, în special în domeniul terapiei anti-îmbătrânire. Resveratrolul are același efect de prelungire a vieții asupra diferitelor organisme ca și restricția calorică susținută (CR). Ca urmare, este unul dintre imitatorii CR.
Restricția calorică este una dintre cele mai cunoscute, mai bine studiate și mai bine documentate metode de terapie anti-îmbătrânire. În prezent, este singura strategie intervențională pentru care s-a stabilit o adevărată prelungire a vieții într-un cadru experimental.
Clive McCay a raportat în anii 1930 teste care indicau că șobolanii de laborator al căror consum de alimente a fost redus cu 30% aveau o speranță de viață cu până la 50% mai mare. Acest studiu revoluționar a fost reprodus în prezent în mai multe medii.

O restricție calorică sistematică și pe termen lung de 30 % este probabil o opțiune reală doar pentru o minoritate cu mentalitate ascetică, într-o perioadă în care majoritatea indivizilor au probleme în a-și menține greutatea corporală chiar și în limitele normale superioare.
Prin urmare, căutarea așa-numitelor mimetice CR a început devreme. Acestea sunt substanțe chimice care declanșează aceleași procese biochimice ca și restricția calorică, fără că utilizatorul să fie nevoit să țină o dietă de înfometare. În resveratrol, cercetătorii au descoperit ceea ce căutau. Grupul de lucru condus de D. Sinclair a reușit să demonstreze că substanța chimică are același impact de prelungire a vieții asupra organismelor inferioare ca o dietă hipocalorică. Mai mult, avantajul suplimentării era că nu afecta fertilitatea, spre deosebire de subponderabilitate.
Trebuie subliniat faptul că resveratrolul este în prezent singură substanță chimică pentru care s-a demonstrat în mod empiric o prelungire considerabilă a vieții.

Desigur, este esențial că durata de viață mai lungă să fie și una sănătoasă. Acest lucru este susținut de dovezi. Conform acestor cercetări, activarea sirtuinei este legată nu numai de o durată de viață mai lungă în general, ci și de o scădere considerabilă a proceselor de degradare legate de vârstă, în special în domeniul neurodegenerării. Prin urmare, resveratrolul devine progresiv un ingredient esențial pentru o îmbătrânire sănătoasă în opinia specialiștilor în domeniul anti-îmbătrânire.

Resveratrolul și sindromului metabolic

Grupul de cercetare al lui David A. Sinclair a dezvăluit un alt impact uimitor al resveratrolului în revista Nature, în noiembrie 2006. Aceștia au analizat speranța de viață și starea de sănătate a șoarecilor slabi și obezi, precum și a șoarecilor obezi cărora li s-a administrat mai mult resveratrol, în cadrul unui studiu cu trei brațe.
Șoarecii obezi, așa cum era de așteptat, s-au îmbolnăvit și au murit mult mai repede decât șoarecii slabi. Cu toate acestea, în grupul hrănit cu resveratrol, aceștia au trăit până la aceeași vârstă că șoarecii slabi și nu au prezentat niciun indiciu de sindrom metabolic. Oamenii de știință au atribuit acest lucru creșterii considerabile a sensibilității la insulină datorită resveratrolului. Hiperinsulinemia cronică, împreună cu dezvoltarea ulterioară a rezistenței la insulină, este acum recunoscută ca fiind un element patogenetic crucial în dezvoltarea sindromului metabolic.

Fără îndoială, acestea sunt teste preliminare pe animale care vor trebui confirmate de alte cercetări. Potrivit oamenilor de știință, capacitatea resveratrolului de a ameliora rezistența la insulină ar putea deschide căi complet noi în tratamentul și prevenirea tulburărilor legate de obezitate.

Modalitatea de administrare a resveratrolului

Cercetătorii au descoperit că resveratrolul este absorbit în mod eficient de către oameni după administrarea orală, dar că acesta este degradat rapid.
În prezent, există o dezbatere cu privire la faptul dacă doar resveratrolul liber sau metaboliții săi sunt activi din punct de vedere fiziologic. S-a demonstrat că alți polifenoli din vinul roșu, cum ar fi quercetina, previn sulfatarea, ceea ce este intrigant. Acest lucru ar putea explica de ce nivelurile modeste de resveratrol găsite într-unul sau două pahare de vin roșu au un impact atât de pozitiv asupra sănătății.
Consumul de vin roșu este insuficient pentru a profita de beneficiile acțiunii CR-mimetice a resveratrolului. În plus, conținutul de polifenoli din diferite tipuri de vin variază în funcție de struguri, zona de cultivare și modalitate de procesare. Vinul roșu cu mult resveratrol are aproximativ 10 miligrame pe sticlă. Dacă concentrațiile de la șoarecii lui Sinclair sunt extinse la oameni, aceștia ar trebui să consume cel puțin 120 mg pe zi. Este clar că acest lucru nu poate fi realizat doar prin utilizarea vinului roșu. Suplimentele cu concentrații corespunzător de mari ar putea fi destul de benefice. Alți polifenoli din vinul roșu, cum ar fi quercetina și catechina, au efecte sinergice cu resveratrolul și influențează pozitiv metabolismul acestuia, astfel că ar trebui să fie și ei incluși în preparat.

Resveratrolul poate fi asimilat si din suplimente alimentare cum ar fi 36 Q capsule ce contine 15 mg de resveratrol in fiecare capsula sau Ig-Activ ce contine 10mg de Resveratrol pentru fiecare plic.

Dozarea resveratrolului

Efectele toxice sunt observate doar la doze foarte mari. În studiile efectuate la șobolani, s-a administrat 300 mg/kg greutate corporală fără a provoca efecte negative. Au fost raportate, printre altele, leziuni renale în cazul megadozelor de 3000 mg/kg. Doza zilnică acceptabilă (DZA) pentru un adult de 65 kg a fost stabilită la 390 mg de resveratrol.

La editia 7 din 9 iunie 2022 a Galei Club Antreprenor, Promedis Pharm a castigat “Premiul pentru excelență în distribuție farmaceutică și pentru prevenția afecțiunilor articulare” Tinem sa multumim pe aceasta cale celor care ne sustin in special pacientilor si a specialistilor care au incredere in noi si in produselor noastre

Ce este acidul nervonic?

Acidul nervonic (NA) este un acid gras mononesaturat cu lanț lung care a fost extras inițial din creierul de rechin și a cărui structură chimică a fost descoperită cu mai mult de un secol în urma; este cunoscut și sub numele de acid din ulei de rechin sau acid selacoleic. S-a descoperit că creierul de rechin este capabil să se vindece singur într-o perioadă scurtă de timp după ce a fost grav lezat, ceea ce sugerează că NA are un impact unic în încurajarea reparării și regenerării fibrelor nervoase din regiunile cerebrale afectate.
Este cunoscut și sub numele de acid selacholeic sau acid cis-15-tetracosenoic. Colina, acidul fosforic, sfingosina și acidul gras alcătuiesc această substanță. Este deosebit de răspândit în materia albă a creierului animalelor și în țesuturile nervoase periferice. Este un membru esențial al familiei de acizi grași cerebroside din familia glicofingolipidelor și este o componentă crucială a mușchilor, a sistemului nervos central și a nervilor periferici.
Somonul regal, semințele de in, semințele de muștar galben, semințele de susan și nucile de macadamia sunt considerate ca fiind surse bune de acid nervonic.

Beneficiile acidului nervonic pentru organism

Acest acid ajută la menținerea sănătății creierului și inhibă demielinizarea. Studiile au demonstrat o relatie intre reducerea riscului de obezitate și acidul nervonic. Acesta poate ajuta în cazul bolilor de demielinizare, inclusiv adrenoleucodistrofia și scleroza multiplă, care sunt cauzate de lipsa acidului nervonic în sfingolipide.
Acidul nervonic este esențial pentru dezvoltarea și mentinerea sanatatii creierului, precum și pentru biosinteza și celulelor nervoase. Acidul nervonic este o componentă naturală a laptelui matern care ajută la dezvoltarea sistemului neurologic la sugari.
Studiile au evidentiat ca nivelurile reduse de acid nervonic au fost legate de un risc mai mare de apariție a tulburărilor psihotice la oameni iar suplimentarea cu NA este un tratament eficient dovedit pentru simptomele mai multor boli neurologice, inclusiv tulburările demielinizante. Într-un mod dependent de doză, Acidul nervonic poate acționa, de asemenea, ca un inhibitor necompetitiv al transcriptazei inverse a virusului imunodeficienței umane de tip 1 (HIV-1 RT).
La șoareci, creșterea NA din alimentație îmbunătățește metabolismul energetic, sugerând că ar putea fi o metodă utilă pentru tratarea obezității și a problemelor legate de obezitate.

Sursele de acid nervonic

Plantele sunt singurele surse sustenabile de acid nervonic.
Semințele uscate de acer truncatum (arțar purpuriu) au 46,6 % ulei, acizii grași cheie fiind acidul linoleic, acidul oleic și acidul erucic, care reprezintă 46,6 %, 33,9 % și, respectiv, 23,8 %. Mai ales, uleiul are o concentrație ridicată de acid nervonic (5,8%) și vitamina E (125,23 mg/100 g), izomerul fiziologic activ. Ca urmare, uleiul de semințe ar putea fi utilizat ca o sursă nouă de acid nervonic natural și vitamina E.
Concentrația de acid nervonic din planta Malania oleifera este declarată a fi excepțional de mare, variind între 40,92% și 50% din conținutul de lipide (de obicei trigliceride). Malania oleifera este endemică în provinciile vestice din Guangxi și în provinciile sud-estice din Yunnan, în sudul Chinei. Pe de altă parte, planta Malania oleifera este o specie pe cale de dispariție la nivel mondial, care figurează pe o listă de plante sălbatice esențiale protejate de stat. Prin urmare, nu există loc pentru extracția de Malania oleifera sălbatică. În unele zone ale plantațiilor, se testează plante de malania oleifera cultivate. Poate că, în viitor, vom avea opțiuni mai bune în materie de acid nervos. Deocamdată, însă, acer truncatum este cea mai bună sursă naturală de acid nervonic.

Etinerv este unul dintre putinele suplimente alimentare care contine doza maxima de Acid nervonic (100 mg) alaturi de Acid alfa-lipoic (600 mg), de L-acetil-carnitină; , Vitamina B3 (Nicotinamida); Seleniu-L-metionină, Vitamina B6 (clorhidrat de piridoxină) si Vitamina B12 (cianobalamină) este Etinerv.

Mecanismul de acțiune al acidului nervonic

Care este mecanismul de acțiune al acidului nervonic?

Mecanismul specific de acțiune al acidului nervonic este necunoscut în acest moment. Nu au existat multe studii sau studii privind mecanismul său. Cu toate acestea, se crede că acidul nervonic joacă o funcție cheie în formarea mielinei în celulele nervoase. Acidul nervonic este prima și singura substanță „magică” recunoscută de experți din întreaga lume ca fiind capabilă să repare căile cerebrale deteriorate – fibra nervoasă, precum și să favorizeze regenerarea și dezvoltarea celulelor nervoase.

Beneficiile pentru sănătate ale acidului nervonic

Există tot mai multe dovezi că suplimentarea acidului nervos din alimentație este benefică pentru nou-născuți și sugari în primele etape de dezvoltare a creierului. S-a demonstrat că acidul nervonic ajută în cazul tremurăturilor legate de boala Parkinson și al amorțelii legate de scleroza multiplă. De asemenea, poate fi util în tratamentul schizofreniei și în reducerea simptomelor timpurii ale bolii Alzheimer.

Acidul nervonic și bunăstarea mentală

Acidul nervonic este o componentă cheie a fibrelor nervoase și a celulelor nervoase din creier. Lipsa acidului nervonic provoacă o varietate de boli ale creierului, inclusiv sechele de apoplexie, demență senilă, paralizie cerebrală, atrofie cerebrală, pierderi de memorie, insomnie, amnezie și altele. În plus, acidul nervonic nu este produs în mod natural și trebuie suplimentat cu alimente naturale sau suplimente alimentare.

Acidul nervonic și boala Alzheimer

Prevenirea demenței (boala Alzheimer) și a atrofiei cerebrale este o problemă de actualitate în întreaga lume. Acidul nervonic a contribuit acum la această soluție. Acidul neronic poate traversa bariera hemato-encefalică și poate merge direct la părțile deteriorate ale fibrelor nervoase și ale celulelor nervoase, protejând regenerarea tecii, dizolvând eficient canalul de necroză tisulară, reparând fibrele nervoase răsucite și rupte, îmbunătățind alimentația nutritivă a fibrelor nervoase și ajutând persoanele în vârstă să își îmbunătățească memoria, să prevină și să trateze demența senilă.

Acidul nervonic și colesterolul bun HDL

S-a demonstrat că acidul nervonic controlează eficient lipidele din sânge, scade colesterolul periculos și crește colesterolul bun. S-a dovedit că acidul nervonic reduce riscul de boli cardiovasculare și de boli de inimă.
Iată o listă a potențialelor avantaje ale acidului nervonic:
-anti-îmbătrânire
– efect antiimbatranire
-îmbunătățește apărarea imunitară

Cercetări recente indică faptul că acidul nervonic este eficient în tratamentul crizelor de epilepsiei.

Efectele adverse ale acidului nervonic

In urma studiilor clinice acidul nervonic este considerat a fi sigur, fără efecte secundare majore observate până în prezent. Nu se recomandă, totuși, supradozarea într-o perioadă scurtă de timp.

Dozajul acidului nervonic

Deoarece acidul neronic este foarte insolubil în apă, acesta este adminstrat în mod obișnuit sub formă de capsule. În general, se iau două capsule pe cale orală de două ori pe zi, una dimineața și cealaltă seara. Se recomandă administrarea acidului nervonic pur în doze cuprinse între 200 mg și 300 mg pe zi

Sursa foto: canva.com

Studii clinice:

https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/Nervonic_acid#section=Top

https://en.wikipedia.org/wiki/Nervonic_acid

http://www.hmdb.ca/metabolites/HMDB0002368http://herbnutritionals.com/herbal-extracts/nervonic-acid

http://herbnutritionals.com/herbal-extracts/nervonic-acid

Acidul alfa-lipoic este un cofactor esential pentru celulele organismului uman.
Acidul lipoic este un tip de acid gras cu efect antioxidant care se gaseste in produsele alimentare cum ar fi in carnea rosie si organe (ficat si inima) precum si in diverse legume, cum ar fi cartofii, broccoli si spanacul.
Suplimentarea cu acid alfa-lipoic s-a dovedit a fi eficienta impotriva patologiei diabetice, in special a neuropatiei diabetice, precum si a unei varietati de alte tulburari pro-oxidante.

In cazul acidului lipoic, forma R este forma activa din punct de vedere fiziologic. Acidul lipoic sintetic (cunoscut si sub numele de acid alfa-lipoic) este un amestec al formelor R si S (racemic) de acid lipoic.
Existenta puntii de sulfura, care functioneaza ca un acceptor de electroni, confera acidului lipoic efectele sale antioxidante.
In imaginea de mai jos sunt cele doua forme de acid lipoic gasite in natura. Prin procese redox, aceste doua forme pot fi usor interconvertite.

Sursa imagine: https://www.researchgate.net/figure/Chemical-structure-of-lipoic-acid-LA-and-dihydrolipoic-acid-DHLA-Indicates-a_fig1_321755087

Indicatii de utilizare

Care este rolul acidului alfa-lipoic in organism?

Acidul alfa-lipoic este un acid organic cu puternice proprietati antioxidante atat direct, cat si indirect.
Acidului Alfa-Lipoic i se atribuie urmatoarele functii:

• Actiuni antioxidante directe care sunt benefice atat in faza apoasa (citoplasmatica), cat si in faza lipidica (propriu-zisa a membranelor celulare). Datorita acestei proprietati, acidul alfa-lipoic apara organismul atat de radicalii liberi intracelulari, cat si de cei extracelulari, atat sub forma chimica, cat si biologica.Alti antioxidanti, cum ar fi vitamina C, vitamina E, coenzima Q10 si glutationul, sunt regenerati prin actiuni antioxidante indirecte.
• Actiuni de chelatare impotriva metalelor grele, inclusiv a mercurului si a plumbului;
• Activitati metabolice care sunt deosebit de utile pentru imbunatatirea metabolismului oxidativ al zaharului.

Datorita proprietatilor biologice enumerate mai sus, acidul alfa-lipoic este utilizat in principal ca antioxidant.
Acidul alfa-lipoic s-a dovedit a fi util in tratamentul diabetului si al consecintelor acestuia (cum ar fi neuropatia diabetica), al dislipidemiei, al aterosclerozei, al tulburarilor neurodegenerative si al leziunilor ischemice.
Expertii analizeaza, de asemenea, potentialul biologic in sport, care ar putea ajuta la evitarea leziunilor musculo-tendinoase cauzate de speciile reactive de oxigen produse in cantitati uriase in timpul antrenamentelor riguroase.

Eficacitate si proprietati

Ce avantaje s-a demonstrat ca are acidul alfa-lipoic conform studiilor?

Actiunea biologica a acidului alfa-lipoic, in special ca antioxidant, este sustinuta de studiile publicate in prezent in literatura de specialitate.
O evaluare amanuntita a literaturii de specialitate, care se concentreaza in principal pe modele experimentale, releva unele promisiuni substantiale asa cum vom prezenta mai jos.

Acidul alfa-lipoic in functia cardiovasculara

Capacitatea acidului alfa-lipoic de a suprima oxidarea colesterolului LDL este considerata a fi motivul fundamental al efectului sau protector intrigant asupra functiei cardiovasculare.
De fapt, unul dintre cei mai bine cunoscuti factori de risc pentru bolile aterosclerotice, mai exact pentru dezvoltarea temutei placi de aterom, este oxidarea micilor particule LDL.

Acidul alfa-lipoic in gerontologie

Acidul Alfa-Lipoic este considerat de numerosi ani unul dintre cele mai eficiente tratamente anti-imbatranire.
Functiile anti-imbatranire ale Acidului Alfa-Lipoic sunt:
• antioxidanta care ajuta la mentinerea integritatii functionale si structurale a tesuturilor si organelor, inclusiv a ficatului;
• metabolica, utila in prevenirea aparitiei complexelor de glicozilare avansata si imbunatatirea metabolismului glucozei (factori ai imbatranirii).

Diabetul si acidul alfa-lipoic

In ciuda efectelor sale sensibile la hipoglicemie, acidul alfa-lipoic este eficient in tratamentul patologiei diabetice, in special al neuropatiei diabetice.
In realitate, mai multe investigatii stiintifice au aratat ca utilizarea acidului alfa-lipoic timp de cateva saptamani poate contribui la reducerea mai multor simptome comune ale neuropatiei, cum ar fi parestezia, disconfortul si senzatia de arsura la nivelul extremitatilor.
Impactul ameliorativ asupra vasculaturii nervoase pare sa fie in centrul acestei activitati.

Sportul si acidul alfa-lipoic

Utilizarea acidului alfa-lipoic in cazul sportivilor ar fi justificata in primul rand datorita efectului sau mioprotector impotriva radicalilor liberi din oxigen.
Unele cercetari, in mare parte experimentale, au aratat ca acidul alfa-lipoic, atunci cand este combinat cu alti antioxidanti, are capacitatea de a:
• preintampina reducerea activitatii glutation-transferazei induse de exercitiile fizice intense;
• protejeaza muschii impotriva leziunilor oxidative;
• previne peroxidarea lipidelor membranare.

Dozare si utilizare

Acidul alfa-lipoic – Cum se utilizeaza

Dozele de acid alfa-lipoic cel mai des prescrise sunt de 300-600 mg pe zi, timp de cel putin trei saptamani.
Atunci cand simptomele sunt acute, doza recomandata este de 600 mg/zi; cu toate acestea, 300 mg/zi este cantitatea recomandata in faza de intretinere.
Unul dintre cele mai bune suplimente alimentare care contine doza maxima de Acid alfa-lipoic (600 mg) alaturi de L-acetil-carnitină; Acid nervonic, Vitamina B3 (Nicotinamida); Seleniu-L-metionină, Vitamina B6 (clorhidrat de piridoxină) si Vitamina B12 (cianobalamină) este Etinerv.

Proprietatile chimice ale Acidului Alfa-Lipoic permit o absorbtie intestinala eficienta la nivelul intestinului subtire, precum si o biodistributie excelenta la nivelul sistemului nervos central si capacitatea de a trece bariera hemato-encefalica.

Efecte Adverse

Utilizarea acidului alfa-lipoic la nivelurile indicate este de obicei bine tolerata si lipsita de efecte secundare semnificative din punct de vedere clinic.
Desi efectele unui exces de acid alfa-lipoic nu sunt pe deplin intelese, in literatura de specialitate exista unele dovezi despre hipoglicemia indusa si foarte rar despre raspunsuri alergice cutanate.

Studii clinice:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6723188/

https://www.hindawi.com/journals/omcl/2019/3276958/

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0753332221010921

https://dmsjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/1758-5996-6-80

https://link.springer.com/article/10.1007/BF00400603

Autor: Alex M.

Sursa imagini: canva.com

Comunicat de presa Atena 3 din data de 15.02.2022:

“Compania Promedis Pharm anunță un parteneriat strategic cu unul dintre cele mai importante depozite farmaceutice din UE, detinut de un fond de investitii.

Incepand cu anul 2022 suntem parteneri oficiali ai CSM Bucuresti si sprijinim performanta.

Va prezentam mai jos comunicatul de presa al clubului din data de 8 februarie 2022:

“Când presiunea unui meci este uneori prea mare, am găsit soluția perfectă pentru ca jucătoarele noastre să fie apte de victorie!

Cei de la Promedis Pharm s-au alăturat Clubului Sportiv Municipal București pentru a fi alături de noi în recuperarea cât mai rapidă a jucătoarelor, înainte și după un meci solicitant și pentru a susține drumul spre performanța, la cel mai înalt nivel. Ne dorim întotdeauna ce este mai bun pentru sportivii CSM București, iar noii noștri prieteni de la Promedis dispun doar de produse de calitate la standarde superioare, fabricate exclusiv în UE și create cu formule atent selectate și foarte concentrate pentru eficiența maximă!

Promedis Pharm a fost înființată în anul 2017 și, chiar dacă este o companie tânără, echipa pe care o au este formată din specialiști cu peste 12 ani de experiență în domeniul farmaceutic pe piața din România! Produsele acestora sunt create pe baza unui studiu intens, atent selectate și cu rol specific.

Pasiunea pentru sănătate și respectul lor pentru oameni, îi fac să fie mereu în căutare de inovații în domeniul farmaceutic și să contacteze cei mai mare producători și dezvoltatori de suplimente alimentare. Produsele dețin certificări, atât pe partea de calitate a ingredientelor, cât și pe practicile de producție!

Aceștia se bazează pe valori bine stabilite, pe care le găsim și în echipa #CSMB:

• Prevenția – “promovăm zi de zi, în munca noastră, importanța prevenției. Sănătatea trebuie să fie ceva ce ne preocupă constant, iar un stil de viață sănătos, ne va ajuta să limităm și să întârziem administrarea medicamentelor pentru diverse afecțiuni.”
• Echilibrul – “Suplimentele alimentare pot să aibă nenumărate beneficii. Administrate corect, acestea pot ajuta la asigurarea cantității adecvate de substanțe nutritive esențiale în organism sau la menținerea stării de sănătate și a unui nivel optim de performanță!”
• Sănătatea fizică și psihică – “SĂNĂTATEA NU ESTE UN LUX, iar grija pentru sănătate trebuie să fie ceva constant și trebuie să înțelegem că timpul în care nu ne preocupăm de starea sănătății fizice și psihice este un timp pierdut!”

 Mulțumim Promedis pentru că sunteți alături de noi! Hai, CSM!”

Sursa comunicat de presa:

https://www.csmbucuresti.ro/stire/2138-promedis-pharm-noul-partener-din-viata-csm-bucuresti

Cand spunem Artroza genunchiului (gonartroza) sau Osteoartrita ne referim la o afecțiune degenerativă care apare atunci când cartilajul protector care amortizează si protejeaza capetele oaselor, începe să prezinte leziuni. Deși este un proces adesea imposibil de evitat, atât evoluţia cât şi gradul de invalidare a artrozei pot fi gesionate de către persoana afectată prin injectiile cu acid hialuronic. În acest articol, ne vom concentra pe vâsco-suplimente, mai exact pe injecțiile cu acid hialuronic.

Ce sunt infiltratiile sau injectiile cu acid hialuronic in genunchi?

Corpul noastru produce în mod natural acid hialuronic pentru a menţine cartilajul articular sănătos şi pentru a absorbi din presiunea de pe articulatii. Cu toate acestea, pe măsură ce îmbătrânim, producția sa se reduce semnificativ. Aceste injecții contribuie la aportul de acid hialuronic al organismului și ajută la menținerea vâscozităţii lichidului sinovial. Sunt deosebit de benefice în cazurile în care analgezicele și alte tratamente sunt ineficiente, în special daca deţin caracteristicile optime cum este cazul injectiilor

De asemenea, un alt factor esenţial este tipul de produs, cel mai actual fiind monodoza (Synart), menit a se injecta o singură dată, periodic. Beneficiul este riscul scăzut de infectare la injectare (vs tratamentul cu 3-5 doze), mai puţin timp petrecut la medic pentru injectare ( 1 vizită vs 3-5 vizite) şi evident costuri reduse per tratament final comparativ cu produsele în seringă mai mică şi slab concentrate ce trebuie facute la interval de o săptămână de mai multe ori (3-5).

Care sunt beneficiile unei injectii pentru artroza?

Ungere:

Acidul hialuronic are o vâscozitate ridicată, ceea ce îi permite ca lichidul sinovial sa asigure o mare absorbție a șocurilor și lubrifierea articulațiilor genunchiului (sau şold, gleznă ş.a). Ajută la reducerea frecării articulațiilor, reducând astfel durerea, rigiditatea și degradarea cartilajului.

Analgezic:

În unele cazuri precum cel al produsului Synart pentru infiltratii intra-articulare, moleculele de acid hialuronic creează o graniță în jurul terminațiilor nervoase din genunchi care împiedică transmiterea semnalelor de durere către creier. Fricțiunea redusă a genunchiului ajută de asemenea, la prevenirea durerii.

Efectele secundare sunt minime:

Injecțiile cu acid hialuronic oferă efecte secundare puțin sau deloc în comparație cu injecțiile cu steroizi. După o injecție, este posibil să aveți dureri minore și puțină acumulare de lichid articular, cu înroşire şi inflamaţie superficiale. Aceste efecte secundare pe termen scurt se îmbunătățesc în câteva zile. În cazuri rare, injecția poate provoca inflamații crescute, caz în care specialistul vă va recomanda administrarea unui antiinflamator timp de câteva zile.

Timp minim de recuperare:

Ar trebui să puteți continua activitățile zilnice imediat după administrarea unei injecții. Cu toate acestea, evitați activitățile extenuante, cum ar fi alergarea, urcatul prea multor trepte sau ridicarea de greutăţi, timp de aproximativ două zile după tratament.

Cât durează efectul efectul injecțiilor cu acid hialuronic?

Aceste injectii pentru artroza oferă ameliorare timp de 6 până la 12 luni însă factorul decisiv în această privinţă este stadiul în care se prezinta pacientul la medicul ortoped (greutatea corporală, activităţile zilnice, vârsta etc) Acestea fiind spuse, este important de reţinut că poate dura câteva săptămâni până când injecția începe să îşi facă efectul.

Sunt infiltraţiile cu acid hialuronic o alternativă la chirurgia genunchiului?

Aceste injectii cu acid hialuronic in genunchi precum Synart sunt utilizate în principal pentru ameliorarea simptomelor osteoartritei. Mulți pacienți ajung să fie operați la genunchi în viitor, dar aceste injecții îi ajută să le câştige câțiva ani buni înainte ca acest lucru să se întâmple. Acest timp le permite să se pregătească mental și financiar pentru operație. Sunt pacienţi care datorită acestui tip de tratament (administrat din timp şi constant) pot chiar evita protezarea genunchiului.